Bosanci

Comuna Bosanci

Teritoriul actual al satului Bosanci a fost locuit încă din vremuri străvechi. Astfel, în punctul „La pod la Rediu”, aflat la kilometrul 5 al șoselei Suceava-Pașcani, au fost descoperite urme ale prezenței umane din neolitic. Acolo a fost scos la iveală un sit arheologic, care este inclus în prezent pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, sub codul SV-I-s-B-05399. Acest sit arheologic este format din 2 obiective:

o necropolă cu două morminte de incinerație – datând din sec. IV – III înainte de Hristos (cultura La Tène) și având codul SV-I-m-B-05399.01
o așezare – datând din neolitic și având codul SV-I-m-B-05399.02

Satul Bosanci este una dintre cele mai vechi așezări din județul Suceava, fiind situat la aproximativ 8 km sud-est de municipiul Suceava. Prima atestare documentară a satului Bosanci datează din 14 august 1432, când „Ilie Voievod (fiul lui Alexandru cel Bun) dăruiește boierului său Isaiea satele Tișăuți, … jumătate din Bosancea, Selajănii, Dobrovleanii…”

În anul 1774 a fost construită în satul Bosanci o biserică de lemn de către meșterii populari Chiril Ungureanu și Crăciun Cazac.

După anexarea părții de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775), satul Bosanci s-a aflat pentru o perioadă de 144 de ani în provincia Bucovina stăpânită de austrieci. El a fost inclus în districtul Suceava. În 1780, conform recensământul efectuat de austrieci, în Bosanci locuiau 138 de familii.

Prima școală din Bosanci a fost înființată în 1859, ea fiind mutată la 25 august 1907 într-un sediu modern cu două etaje, construit în stil austriac. În anul 1888, ca urmare a unei convenții comerciale și vamale între Austro-Ungaria și România, s-a înființat în comună un punct vamal, care a contribuit la dezvoltarea schimbului de mărfuri între cele două țări.

Deoarece bisericuța de lemn devenise neîncăpătoare a devenit necesară construirea unei noi biserici. Astfel, între anii 1902-1905 a fost construită Biserica „Sf. Gheorghe” din Bosanci, jumătate din cheltuielile de construcție fiind suportate de prințul Mihail Sturdza (1886-1980), care deținea moșii în localitate. Biserica a fost realizată după planurile arhitectului austriac Karl A. Romstorfer, fiind sfințită la data de 8/21 septembrie 1907 (de sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului) de către IPS Dr. Vladimir de Repta, arhiepiscopul Cernăuților și mitropolitul Bucovinei și Dalmației. În anul 1920, biserica de lemn a fost strămutată în satul Moara Nica (aflat în apropiere de Bosanci).

În primul război mondial a luptat un număr de 1.375 de bosănceni. După Unirea Bucovinei cu România (1918), satul Bosanci (pe atunci Bosancea) a făcut parte din județul interbelic Suceava, având o populație de 6.649 locuitori, conform recensământului din 1930. În anul 1944 apropierea frontului româno-sovietic de sat a determinat evacuarea locuitorilor.

Prin reforma agrară din 1945 s-a realizat împroprietărirea unui mare număr de locuitori bosănceni.

Personalități

Theofil Sauciuc-Săveanu (1884-1971) – istoric, membru corespondent al Academiei Române
Gheorghe Bujorean (1893-1971) – botanist, fitocenolog, florist român

Aşezarea geografică şi cadrul natural al localităţii Bosanci

Localitatea Bosanci este situată la aproximativ 8 km sud-est de municipiul Suceava. În partea de nord, comuna se învecinează cu satul Ipoteşti, pe o linie sinuoasă care pleacă din lunca Sucevei, urmăreşte valea pârâului Răgoasa, traversează versantul estic al dealului Rediu şi apoi continuă spre nord-vestul pârâului Şomuzul Mic până la afluenţii de obârşie ai acestuia. La est, limita cu comuna Udeşti formează o linie mai puţin sinuoasă care pleacă din albia minoră a Sucevei, traversează Ţarina din vale, valea Iugăi, dealul Costii şi aproape de confluenţa dintre văile Rugina şi Şomuzul Mic. În partea de sud, teritoriul comunei Bosanci se învecineză cu comuna Buneşti pe o linie care pleacă din valea Şomuzului Mic, traversează dealul Nimerceni şi dealul Ciurii. La vest, teritoriul comunei Bosanci urmăreşte valea Strâmbului şi o parte din valea Şomuzului Mic, învecinându-se cu comuna Moara

Condiţiile fizico-geografice sunt variate, cu o mare densitate de văi largi, terase şi versanţi supuşi proceselor de alunecare. Particularităţile terenului au determinat dezvoltarea localităţii ca aşezare de tip răsfirat.

Poziţia centrală în cadrul Podişului Sucevei conferă teritoriului comunei particularităţi care întrunesc condiţiile de relief, climă, hidrografie, vegetaţie şi soluri. Din punct de vedere geologic regiunea corespunde ariei geostructurale a Platformei Moldoveneşti, alcătuită dintr-un soclu rigid peneplenizat, cutat şi faliat, acoperit de o stivă sedimentară groasă de roci paleozoice, mezozoice şi neozoice, necutate. Depozitele cuaternare sunt prezente pe teritoriul comunei sub formă de terase pleistocene ori aluviuni holocene de luncă ce aparţin Siretului, constituite din nisipuri, prundişuri , argile şi luturi şi sunt completate de cuverturi locale de luturi eluviale, depozite deluviale, coluviale şi glaciasuri de terasă.

Variaţia altitudinală se situează între 259m (deasupra nivelului mării) în albia râului Suceava şi 438m în dealul Hârtop.

În modelarea reliefului, reţeaua hidrografică a constituit primul şi cel mai important factor care şi-a început activitatea odată cu exondarea primelor câmpii de acumulare marină, un rol deosebit avându-l adâncirea continuă a văilor Siretului şi Sucevei. În cadrul comunei Bosanci se întâlnesc trei tipuri de relief: structural, sculptural şi acumulativ.

Reţeaua de văi adaptate la structură este bine dezvoltată în cadrul comunei, ele contribuind la distrugerea reliefului prin eroziune şi transportarea materialelor erodate.

Luncile reărezintă relieful cel mai tânăr şi în plină evoluţie din cadrul comunei Bosanci, cea mai importantă fiind lunca râului Suceava.

Reţeaua hidrografică este destul de bogată, artela principală o constituie Suceava şi Şomuzul Mic la care se adaugă pâraie de o importanţă mai redusă: Strâmbu, Rugina, Rediu-Vârâţ, Răgoază precum şi iazurile: Parţic I, Parţic II şi Nimerceni.

Dintre formaţiunile vegetale cunoscute pe teritoriul comunei sunt pajiştile alcătuite din specii mezofile şi mezo-higrofile, vegetaţie ierboasă cu caracter higrofil. Fauna este reprezentată prin rozătoare, păsări, reptile, peşti şi mai puţin mamifere.

Climatul teritoriului comunei Bosanci este de tip temperat continental, caracterizat de o temperatură medie anuală de 7.7ºC, precipitaţii de 596,1 mm, iar vânturile cele mai frecvente sunt cele de NV.

O floră deosebită se află în Rezervaţia Fâneţele seculare de la Ponoare, cu specii rare şi cu fâneţe de o frumuseţe deosebită.